Irina

Irina era la vasrta la care copii abia invatasera sa mearga.Traia intr`un loc misterios,inconjurata de copii de aceiasi varsta cu ea,fiecare cu o alta poveste.Seara,ii placea sa asculte povesti citite de o femeie blanda,pe nume Marieta,in special "Hansel si Gretel".
Viata ei se desfasura zilnic dupa un orar bine pus la punct.
Dimineata,copii erau treziti de o ingrijitoare care ii ducea la baie sa se spele.La masa,buacatareasa le dadea sa manance,iar la joaca sau la lectii era langa ea o educatoare.
De fiecare data,si`ar fi dorit sa fie vazuta de cei din jur ca e speciala,frumoasa si cuminte si ca aceste femei o pot vedea cum ea se imagina.Asa ca intindea mainile spre ele,dornica de o imbratisare sau de un sarut,de o strangere de mana,avand un singur gand:MAMA.Abia invase cuvantul si de fiecare data cand o femeie se apleca asupra ei,era primul lucru care ii venea in minte,mama!Dar..niciuna n`o vedea mai speciala fata de ceilalti 30 decopii caretraiau in acea casa si niciuna nu ii dadea atentia si afectiunea dorita.
Pe masura ce timpul a trecut,Irina a invatatca este doar un copil fara..parinti,poate ratacita,cum era si Gretel de parintii ei.Daor ca..ea nu mai avea un frate.Poate mama ei o cauta si nu stia unde sa o gaseasca.Poate ca avea chiar un frate sau o sora de care s'a pierdut.
Se uita in oglinda si incearca sa gaseasca asemanari ale fetei la copii din camin,poate isi gaseste fratele.
Desi mica,Irina era sigura ca mama ei o aseapta acasa,cu inima plina de dragoste.
Da,o sa creasca si atunci o sa plece sa o caute.Sigur o va gasi si chinul ei se va termina.Pana atunci va fi un copil care a ratacit drumul spre casa..