Raiuri adunate-n iad.

Raze ale soarelui ce se coborau peste trunchiuri obosite,moarte si parasite.
Frunze desprinse de batai ale vantului din vechiul trunchi,facator de vieti.Isi terminau veacul printr`un ultim dans spre umedul pamant.Erau duse si aduse de vant,al toamnei suflu.
Invelite parca-n portelan,florile incremenesc...Petale se scurgeau prin aerul prudat cu aminiti de acum un an,doi sau trei..ne pierdem sufletul printre ei.
Cer plumburiu era deasupra sperantelor noastre,respinse de nori hasurati in gri,gri pustiu.
Soarele se juca de`a toamna,ascunzandu-se de chipul calm,al omului pacat.
Tremurat si voce suava,ne cheamau-n al caldurii iad,feriti de frunze,flori si vise,respinse si omise.
Totul se incheie,nimic nu se sfarseste aici.Frunze,flori petale si tristeti creioneaza drum departe de noi.Vor veni si vor pleca,multelucruri din viata ta..